Valea Vaserului

Scurtă prezentare a zonei

Istorie

Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina şi reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cultural. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus (prescurtare de la Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur.
Linia care a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de 760mm, duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.
Utilizarea resurselor de lemn de pe Valea Vaserului s-a iniţiat de la începutul sec. al XVIII-lea, sub imperiul austro-ungar. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus.
În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progres tehnic.
Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a curbelor (de aceea calea ferată are ecartament îngust); era în aşa fel organizat încât trucurile goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile cu mare încărcătură coborau la vale, înspre gater, doar din când în când ajutate de locomotive şi înfrânate.
Deşi în majoritatea ţărilor europene, cel mai târziu după anul 1945 căile ferate forestiere au fost înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au menţinut destul de mult.
În 1970 administraţia silvică publică se practica pe o distanţă de peste 3000 km, până în anul 1986 România chiar a mai fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate forestiere şi în 1989 încă au mai existat peste 15 căi ferate forestiere cu puţin peste 1000 km de şină.
Schimbările economice de după ’90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor.
Exploatarea feroviară este realizată din anul 2003 de firma română R.G.Holz Company S.R.L., căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi locomotivelor. La fel ca şi înainte, calea ferată şi o mare parte din pădurile de pe Valea Vaserului sunt în proprietatea statului.

În ultimii ani calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinatate prin fundaţia „Wassertalbahn“ Cu ajutorul acesteia s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de persoane şi s-au restaurat depoul şi cladirea istorică a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care poate fi folosită pentru dezvoltarea turismului.
Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureşului“ fiind sub protecţie europeană.
Încă mai există probleme la calea ferată de pe Valea Vaserului, nu a scos-o de tot până la capăt. Dar minunata cale ferată are astazi multi prieteni in toata lumea şi vor fi tot mai mulţi. Ultima cale ferată forestieră din România are un viitor, nu în ultimul rand datorită turismului.

Valea Vaserului, care măsoară 50 km din Vişeu de Sus până la staţia terminală Comanu, nu se poate compara cu nicio altă vale din Carpaţi. Ea cuprinde o zonă împădurită enormă, care până la taberele muncitorilor nu este locuită şi singura cale de acces o reprezintă calea ferată forestieră. Ca şi zonă ce face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureşului“, Valea Vaserului se află sub protecţie europeană, utilizarea ei forestieră este însă permisă; obligaţiile ecologice asigură faptul că pădurea va fi conservată la capacitatea ei actuală.

Pornind din Vişeu de Sus spre pădure, există aprox. 8 km de drum neasfaltat, presărat cu case. În Delta-Novăţ, acolo unde şina formează un triunghi pentru bifurcaţie, calea ferată se ramifică la dreapta pe o distanţă de aproape 7 km spre Valea Novăţ, iar la stânga, de-a lungul râului Vaser, continuă magistrala spre Comanu. Prin Cozia, Botizu, Făina şi până la Comanu, calea ferată trece printr-o zona spectaculoasă din punct de vedere al peisajului: regiuni înguste ale defileului, poleite cu stânci, văi şopotitoare, coloritul vesel al pădurii diversificate, trei (!) tuneluri scurte înainte de Botizu. În Făina, mai sus de gară se poate vizita o capelă construită de coloniştii austrieci, închinată Prinţesei Elisabeta („Sissi“).

 

Aprox. 5 km după Făina, la Măcârlău, calea ferată străbate rămăşiţele unui dig, altădată solid, care avea în trecut o funcţie importantă în procesul plutăritului.

Călătoria pe Valea Vaserului, fie o excursie de o zi cu trenul sau o drumeţie mai lungă cu cortul, este până astăzi o aventură. În mijlocul pădurii întunecate, sau pe pajiştile invadate de soare, în gările singuratice sau în tabăra energică şi zgomotoasă a muncitorilor din pădure, se deschide o lume fascinantă, o altfel de lume.

Drumeţii

La pas prin zona Văii Vaserului

Cine doreşte să vadă pe Valea Vaserului mai mult decât Mocăniţa, ar trebui să facă o excursie de mai multe zile. Un astfel de tur trebuie însă planificat în detaliu; următoarele aspecte trebuie avute în vedere:

  • Harta turistică „Valea Vaserului“ este indispensabilă (disponibilă în gară)
  • Condiţie fizică foarte bună şi experienţă anterioară în drumeţii
  • Să fiţi dotaţi cu bocanci buni, pelerină de ploaie şi haine groase
  • Niciodată să nu vă aventuraţi singuri în pădure!
  • Să aveţi sac de dormit şi cort în dotare
  • Luaţi-vă destulă hrană în rucsac (nu aveţi posibilitatea de a face cumpărături!)
  • Respectaţi controlul (zonă de frontieră), luaţi-vă paşaportul sau cartea de identitate
  • Dacă intervin probleme adresaţi-vă celei mai apropiate cabane silvice (există staţii radio)
  • Nu este semnal pentru telefoanele mobile!
  • Evitaţi să vă apropiaţi prea mult de graniţa cu Ucraina
  • Aveţi grijă la câinii ciobăneşti nesupravegheaţi!
  • Alimentaţi-vă pe cât posibil cu apă doar din izvoarele cu apă potabilă
  • Protejaţi natura (Rezervaţie biosferică!)

Chiar dacă pe Valea Vaserului nu există trasee marcate în adevăratul sens, se găseşte peste tot o cale – cu o hartă bună – pe potecile ciobanilor sau pe drumurile forestiere.

Aici aveţi căteva sfaturi posibile pentru rute:

  • Borşa – Toroiaga (1930m) – Măcârlău – Făina (şi mai departe peste Bardău – Pietrosul Bardău (1850m) către Poienile de Sub Munte). Singurul traseu marcat.
  • Făina – Novicior – Halta Novicior CFF
  • Vişeu de Sus – Valea Peştilor – Pietrosul Bardău (1850m) – Bardău CFF
  • Delta Novăţ – Ihoasa – Moisei